joi, aprilie 3
Serbia, preia modelul mediatorului sanitar din Romania
România a fost prima ţară din Europa în care a existat meseria de mediator sanitar, mai exact din anul 2002. Exemplul l-a urmat Moldova şi Bulgaria.
Programul mediatorilor sanitari a fost iniţiat în Romania de către asociaţia Romani CRISS,din Bucuresti, care a făcut lobby pentru ca programul sa fie preluat şi de Ministerul Sănătăţii.
Aşa a apărut parteneriatul dintre o organizaţie a societaţii civile şi o instituţie de stat, iar ocupaţia de mediator sanitar a devenit o profesie oficială.
Mediatorul sanitar este un membru al comunitaţii rrome şi are rolul de a facilita comunicarea dintre medic şi pacienţii rromi,de a informa membri comunitaţii în vederea însuşirii unor reguli de igienă şi educaţie pentru sănatate. Tot el este acela care îi ajută de rromi să se descurce în haţişul birocratic pentru a obţine documentele de identitate, necesare pentru înscrierea la un medic de familie.
Selectarea persoanelor pentru îndeplinirea funcţiei de mediator sanitar este facută
de către reprezentanţii societaţii civile, din rândul etniei romilor, pentru ca aceştia să aibe un acces neîngrădit în comunitatea în care vor lucra.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Direcţiile de sănătate publică judeţene,în colaborare cu organizaţiile societăţii civile rome.
În România exista aproximativ 50 de mediatori sanitari,la nivelul judeţului Timiş sunt cinci mediatori şi în Timişoara, doi.
Dr. Dumbravica Šarnaović
Ministerul Sănătăţii-Serbia
Am venit în numele Ministerului Sănataţii din Serbia, în calitate de consilier
pentru sănatatea publică comunitară.De acestă dată ne găsim la Timişoara cu intenţia de a cunoaşte experienţa României în domeniul mediatorilor sanitari şi asistenţilor medicali. Având în vedere că experienţa din România se poate traduce în fapt şi în Serbia.Această experienţă a României este cunoscută ca fiind eficientă la nivel European.
Din discuţiile fructuase pe care le-am avut,am înţeles că problemele sunt asemănătoare între Serbia şi România. Şi la noi, o bună parte dintre rromi, nu dispun
de acte de identitate. Este foarte greu să le asiguram accesul la sistemul de sănătate publică. Colaborarea cu ONG-urile rome ar trebui să fie mult mai bună. Începând cu anul 2008 -2010, Serbia intenţionează să introducă 45 de mediatori sanitari pentru populaţia de etnie rromă.
Suntem aici pentru a invăţa din experienţa României.
În Europa există aproximativ 12.000.000 de rromi, aceştia reprezintă grupul cel mai afectat, cauzele cel mai des întilnite al accesului la serviciile de sănatate sînt: lipsa documentelor de identitate, a educaţiei sanitare, lipsa de încredere în sistemul de sănatate publică.Pe lângă acestea se mai adaugă şi factori socio-economici, ca de exemplu;locuinţe marginale şi insalubre, sărăcia extremă.
Timişoara a găzduit, o întâlnire cu reprezentanţii Ministerului Sănătăţii din Serbia, reprezentanţi ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
OSCE are rolul de a preveni conflictele, administrarea crizelor şi reconstrucţia
post-conflictuală.
Mattew Newton
OSCE
România deţine un loc fruntaş în privinţa implementarii măsurilor din deceniul de incluziune al romilor. De asemenea, ocupă un loc important în ceea ce priveşte
buna practică în implementarea proiectului medierii sănătăţii romilor.Acest lucru a stărnit interesul Guvernului Sârb.De aceea noi ne-am alăturat Ministerului Sănătăţii,
din Serbia, pentru a căuta cele mai bune practici din domeniu, în România. România a fost prima ţară din Europa în care a existat meseria de mediator sanitar, mai exact din anul 2002.
Exemplul l-a urmat Moldova şi Bulgaria.Programul mediatorilor sanitari a fost
iniţiat în Romania de către asociaţia Romani CRISS,din Bucuresti, care a făcut lobby pentru ca programul sa fie preluat şi de Ministerul Sănătăţii. Aşa a apărut parteneriatul dintre o organizaţie a societaţii civile şi o instituţie de stat,
iar ocupaţia de mediator sanitar a devenit o profesie oficială.Mediatorul sanitar este un membru al comunitaţii rrome şi are rolul de a facilita comunicarea dintre
medic şi pacienţii rromi,de a informa membri comunitaţii în vederea însuşirii unor reguli de igienă şi educaţie pentru sănatate. Tot el este acela care îi ajută de rromi să se descurce în haţişul birocratic pentru a obţine documentele de identitate, necesare pentru înscrierea la un medic de familie.
Selectarea persoanelor pentru îndeplinirea funcţiei de mediator sanitar este facută
de către reprezentanţii societaţii civile, din rândul etniei romilor, pentru ca aceştia să aibe un acces neîngrădit în comunitatea în care vor lucra.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Direcţiile de sănătate publică judeţene,
în colaborare cu organizaţiile societăţii civile rome.
În România exista aproximativ 500 de mediatori sanitari,la nivelul judeţului Timiş sunt cinci mediatori şi înTimişoara, doi.
Dorina Rădulescu
Mediator Sanitar
Mie îmi place să lucrez cu oamenenii, pun suflet în ceea ce fac, le ştiu problemele şi îi ajut.
-Ce trebuie să facă un mediator sanitar?
-Trebuie să ţină legătura cu medicii de familie
şi comunitate, fac prevenţie, îi invăţ norme de igienă,
cum să-şi alăpteze copii.Acum două săptămînii am facut un curs cu organizaţia
"Salvaţi Copiii" privind transmiterea HIV/ SIDA. Le explic ce înseamnă acestă boală,
cum se transmite, cum trebuie să se protejeze. Consiliez fete/femei,le învăţ despre
cum pot prevenii o sarcină nedorită, le însoţesc la doctor, le facem actele
de identiate.
-În calitate de mediator sanitar, lucraţi şi ca asistent social?
-Ca asitent social nu, însă î-i duc la serviciul social din cadrul primariei unde sunt îndrumată spre a putea să-i ajut pe oameni să-şi facă actele
de care au nevoie.
-Cum faceţi acest lucru ?
-Îi ajut să-şi facă cererea, sa-şi obţină documenetele de la Poliţie, dacă e nevoie merg şi la notar. Le ofer sprijin în tot ceea ce au nevoie,nu numai în domeniul sănătăţii ci şi pe plan social.
Deoarece situaţa romilor din Serbia este asemantaoare
cu cea din România,sârbii vor prelua modelul mediatorului sanitar pentru că sănătatea e mai bună decât toate.
Programul mediatorilor sanitari a fost iniţiat în Romania de către asociaţia Romani CRISS,din Bucuresti, care a făcut lobby pentru ca programul sa fie preluat şi de Ministerul Sănătăţii.
Aşa a apărut parteneriatul dintre o organizaţie a societaţii civile şi o instituţie de stat, iar ocupaţia de mediator sanitar a devenit o profesie oficială.
Mediatorul sanitar este un membru al comunitaţii rrome şi are rolul de a facilita comunicarea dintre medic şi pacienţii rromi,de a informa membri comunitaţii în vederea însuşirii unor reguli de igienă şi educaţie pentru sănatate. Tot el este acela care îi ajută de rromi să se descurce în haţişul birocratic pentru a obţine documentele de identitate, necesare pentru înscrierea la un medic de familie.
Selectarea persoanelor pentru îndeplinirea funcţiei de mediator sanitar este facută
de către reprezentanţii societaţii civile, din rândul etniei romilor, pentru ca aceştia să aibe un acces neîngrădit în comunitatea în care vor lucra.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Direcţiile de sănătate publică judeţene,în colaborare cu organizaţiile societăţii civile rome.
În România exista aproximativ 50 de mediatori sanitari,la nivelul judeţului Timiş sunt cinci mediatori şi în Timişoara, doi.
Dr. Dumbravica Šarnaović
Ministerul Sănătăţii-Serbia
Am venit în numele Ministerului Sănataţii din Serbia, în calitate de consilier
pentru sănatatea publică comunitară.De acestă dată ne găsim la Timişoara cu intenţia de a cunoaşte experienţa României în domeniul mediatorilor sanitari şi asistenţilor medicali. Având în vedere că experienţa din România se poate traduce în fapt şi în Serbia.Această experienţă a României este cunoscută ca fiind eficientă la nivel European.
Din discuţiile fructuase pe care le-am avut,am înţeles că problemele sunt asemănătoare între Serbia şi România. Şi la noi, o bună parte dintre rromi, nu dispun
de acte de identitate. Este foarte greu să le asiguram accesul la sistemul de sănătate publică. Colaborarea cu ONG-urile rome ar trebui să fie mult mai bună. Începând cu anul 2008 -2010, Serbia intenţionează să introducă 45 de mediatori sanitari pentru populaţia de etnie rromă.
Suntem aici pentru a invăţa din experienţa României.
În Europa există aproximativ 12.000.000 de rromi, aceştia reprezintă grupul cel mai afectat, cauzele cel mai des întilnite al accesului la serviciile de sănatate sînt: lipsa documentelor de identitate, a educaţiei sanitare, lipsa de încredere în sistemul de sănatate publică.Pe lângă acestea se mai adaugă şi factori socio-economici, ca de exemplu;locuinţe marginale şi insalubre, sărăcia extremă.
Timişoara a găzduit, o întâlnire cu reprezentanţii Ministerului Sănătăţii din Serbia, reprezentanţi ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
OSCE are rolul de a preveni conflictele, administrarea crizelor şi reconstrucţia
post-conflictuală.
Mattew Newton
OSCE
România deţine un loc fruntaş în privinţa implementarii măsurilor din deceniul de incluziune al romilor. De asemenea, ocupă un loc important în ceea ce priveşte
buna practică în implementarea proiectului medierii sănătăţii romilor.Acest lucru a stărnit interesul Guvernului Sârb.De aceea noi ne-am alăturat Ministerului Sănătăţii,
din Serbia, pentru a căuta cele mai bune practici din domeniu, în România. România a fost prima ţară din Europa în care a existat meseria de mediator sanitar, mai exact din anul 2002.
Exemplul l-a urmat Moldova şi Bulgaria.Programul mediatorilor sanitari a fost
iniţiat în Romania de către asociaţia Romani CRISS,din Bucuresti, care a făcut lobby pentru ca programul sa fie preluat şi de Ministerul Sănătăţii. Aşa a apărut parteneriatul dintre o organizaţie a societaţii civile şi o instituţie de stat,
iar ocupaţia de mediator sanitar a devenit o profesie oficială.Mediatorul sanitar este un membru al comunitaţii rrome şi are rolul de a facilita comunicarea dintre
medic şi pacienţii rromi,de a informa membri comunitaţii în vederea însuşirii unor reguli de igienă şi educaţie pentru sănatate. Tot el este acela care îi ajută de rromi să se descurce în haţişul birocratic pentru a obţine documentele de identitate, necesare pentru înscrierea la un medic de familie.
Selectarea persoanelor pentru îndeplinirea funcţiei de mediator sanitar este facută
de către reprezentanţii societaţii civile, din rândul etniei romilor, pentru ca aceştia să aibe un acces neîngrădit în comunitatea în care vor lucra.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Direcţiile de sănătate publică judeţene,
în colaborare cu organizaţiile societăţii civile rome.
În România exista aproximativ 500 de mediatori sanitari,la nivelul judeţului Timiş sunt cinci mediatori şi înTimişoara, doi.
Dorina Rădulescu
Mediator Sanitar
Mie îmi place să lucrez cu oamenenii, pun suflet în ceea ce fac, le ştiu problemele şi îi ajut.
-Ce trebuie să facă un mediator sanitar?
-Trebuie să ţină legătura cu medicii de familie
şi comunitate, fac prevenţie, îi invăţ norme de igienă,
cum să-şi alăpteze copii.Acum două săptămînii am facut un curs cu organizaţia
"Salvaţi Copiii" privind transmiterea HIV/ SIDA. Le explic ce înseamnă acestă boală,
cum se transmite, cum trebuie să se protejeze. Consiliez fete/femei,le învăţ despre
cum pot prevenii o sarcină nedorită, le însoţesc la doctor, le facem actele
de identiate.
-În calitate de mediator sanitar, lucraţi şi ca asistent social?
-Ca asitent social nu, însă î-i duc la serviciul social din cadrul primariei unde sunt îndrumată spre a putea să-i ajut pe oameni să-şi facă actele
de care au nevoie.
-Cum faceţi acest lucru ?
-Îi ajut să-şi facă cererea, sa-şi obţină documenetele de la Poliţie, dacă e nevoie merg şi la notar. Le ofer sprijin în tot ceea ce au nevoie,nu numai în domeniul sănătăţii ci şi pe plan social.
Deoarece situaţa romilor din Serbia este asemantaoare
cu cea din România,sârbii vor prelua modelul mediatorului sanitar pentru că sănătatea e mai bună decât toate.
Romii din comuna Pesac, judeţul Timiş
Pesacul, este un sat tipic românesc unde se întamplă totul şi totodată nimic.
Treburile de zi cu zi devin obisnuinţă, iar acestea la randul lor devin un ritual sacru. Cu aproximativ o lună în urmă, Pesacul s-a desparţit de Periam.
Are un sediu pentru noua Primarie, chiar dacă este dintr-o casă veche, are post telefonic,funcţionari publici angajaţi, meniţi a sta în slujba cetăţeanului.
Se spune că veşnicia se naşte la sat.Poate şi pentru că aici, în Pesac, totul este
cât se poate de natural.Aici, toate casele au număr, semn că sunt luate în evidenţă. Chiar şi casele micuţe din chirpici fară curent şi apă.
Totul este un cerc vicios pentru familiile sarace, nu sunt haine, nu se poate merge la şcoala, nu ai şcoală- nu sunt şanse ca pe viitor copiii copiilor lor să ducă o viaţă decentă.Supararea în faţa destinului lor, nu-i ajuta cu nimic.
Şi nimeni altcineva.
- Câţi copii ai ?
- Patru.
- Merg la şcoală ?
- Nu, nu merg la şcoală.
- De ce ?
- Nu am ce să le dau, sunt
murdari. Nu am cu ce sa-i îmbrac.
- Este ruşine să-i trimit aşa la şcoală,
- Îi caută oamenii în cap să nu aibe paduchi, să nu fie murdari,
- Este mare ruşine.
- Din ce trăieşti ?
- Merg în sat, la cerşit, la gunoaie ca să caut fier,să fac un ban, să nu mergem să furăm.
- Noi nu furăm, nu ne batem, sunetm oameni de casă.
- De ce nu mergi la şcoală ?
- Nu am haine.
Nu sunt bani, haine, că nu avem lumină. Suntem necăjiţi. Măcar se ne pună lumina, să putem spăla, să facem o mâncare, atât ne dorim. Copii noştri merg la şcoală.
Dar daca-s murdari, nu.Nici curent electric nu avem. Românii sunt îmbrăcaţi,
ei sunt bine iar de noi, romi, îşi bat joc, căci nu avem drepturi.
Din păcate există şi copii care, din cauza săraciei, nu merg la şcoală nici macar pentru gustare. Motivul; unicul rând de haine pe care-l poartă, este murdar,iar de papuci au rămas doar şireturile.Avem de-a face cu un segment al populatiei care,
de-a lungul timpului, a fost izgonit la marginea societăţii,iar astăzi, din cauza faptului că nu s-au putut adapta tranziţiei,au ajuns mai rău decât înainte.
Prima promisiune făcută de noua administraţie a Pesacului este că va pune în legalitate terenurile şi casele în care locuiesc persoanle fără documete,
pe lînga acesta, se va instala curentul electric, apa şi se va lucra mai mult în domeniul protecţiei sociale.
Treburile de zi cu zi devin obisnuinţă, iar acestea la randul lor devin un ritual sacru. Cu aproximativ o lună în urmă, Pesacul s-a desparţit de Periam.
Are un sediu pentru noua Primarie, chiar dacă este dintr-o casă veche, are post telefonic,funcţionari publici angajaţi, meniţi a sta în slujba cetăţeanului.
Se spune că veşnicia se naşte la sat.Poate şi pentru că aici, în Pesac, totul este
cât se poate de natural.Aici, toate casele au număr, semn că sunt luate în evidenţă. Chiar şi casele micuţe din chirpici fară curent şi apă.
Totul este un cerc vicios pentru familiile sarace, nu sunt haine, nu se poate merge la şcoala, nu ai şcoală- nu sunt şanse ca pe viitor copiii copiilor lor să ducă o viaţă decentă.Supararea în faţa destinului lor, nu-i ajuta cu nimic.
Şi nimeni altcineva.
- Câţi copii ai ?
- Patru.
- Merg la şcoală ?
- Nu, nu merg la şcoală.
- De ce ?
- Nu am ce să le dau, sunt
murdari. Nu am cu ce sa-i îmbrac.
- Este ruşine să-i trimit aşa la şcoală,
- Îi caută oamenii în cap să nu aibe paduchi, să nu fie murdari,
- Este mare ruşine.
- Din ce trăieşti ?
- Merg în sat, la cerşit, la gunoaie ca să caut fier,să fac un ban, să nu mergem să furăm.
- Noi nu furăm, nu ne batem, sunetm oameni de casă.
- De ce nu mergi la şcoală ?
- Nu am haine.
Nu sunt bani, haine, că nu avem lumină. Suntem necăjiţi. Măcar se ne pună lumina, să putem spăla, să facem o mâncare, atât ne dorim. Copii noştri merg la şcoală.
Dar daca-s murdari, nu.Nici curent electric nu avem. Românii sunt îmbrăcaţi,
ei sunt bine iar de noi, romi, îşi bat joc, căci nu avem drepturi.
Din păcate există şi copii care, din cauza săraciei, nu merg la şcoală nici macar pentru gustare. Motivul; unicul rând de haine pe care-l poartă, este murdar,iar de papuci au rămas doar şireturile.Avem de-a face cu un segment al populatiei care,
de-a lungul timpului, a fost izgonit la marginea societăţii,iar astăzi, din cauza faptului că nu s-au putut adapta tranziţiei,au ajuns mai rău decât înainte.
Prima promisiune făcută de noua administraţie a Pesacului este că va pune în legalitate terenurile şi casele în care locuiesc persoanle fără documete,
pe lînga acesta, se va instala curentul electric, apa şi se va lucra mai mult în domeniul protecţiei sociale.
Căsătoriile timpurii...
Pe vremea când romii erau sclavi, cu 152 de ani în urmă,
erau trataţi ca şi obiecte, nu ca oameni. Boierii obişnuiau să trăiască cu fetele tinere, iar ca să
nu se mai piardă puritatea fetei, s-a impus ca fetele să se căsătorească mai repede.
Acest obicei a rămas în mintea romilor, ca o tradiţie.
Leontina Ienci; O bătrana de etnie roma
La câti ani v-aţi măritat?
- La 14 ani m-am maritat. Am trăit rău cu barbatul.
Cum aţi ajuns să vă căsătoriţi aşa de repede?
- Mi l-a găsit tatăl meu, aici în oraş,
în Timişoara şi l-a adus acasă.
-Din ce neam de romi provenea?
Tot geambaş, ca şi dumneavoastră?
El a fost caştaliu.
Aţi făcut nuntă? Nu.
L-aţi cumpărat sau v-a cumpărat?
Nu, el a venit la mine acasă şi a rămas aici.
A fost bine că el a rămas la dumneavoastră.
Da, el a ramas ginere la noi. După un an de zile
am rămas însărcinată cu fata cea mare.
Cum v-a fost? Mi-a fost greu. Pentru că eram prea tânără,
nu stiam să fac mâncare, să spăl, să fac curăţenie.
La şcoală aţi fost? Nu am fost. Nu m-au dat parinţii mei la şcoală.
Ştiaţi cum vine pe lume un copil?
Nu am ştiut până nu mi-a spus mama mea, Dumnezeu să o ierte,ce trebuie să fac când ajung la spital, cum să te forţezi, că trebuie să te chinui.
Iucaş Gabor
La noi este o tradiţie,din moşi strămoşi, privind căsătoria. Când fata împlinea 13 ani, mergea la soţ. Dar cum?! Doi prieteni, din familii bune, se sfătuiau. Mi-a crescut băiatul, la fel şi fiica ta, haide să-i unim.
Dacă nu sunt din aceleşi neam şi de acelaşi rang, pentru că între romi există ranguri, nu se potrivesc, însă, pe o fată săracă o putem lua dintr-un loc rău, dacă fata e frumoasă şi bună,
dar să lăsăm băiatul acolo, nu.
Am luat nurori, dar de dat, nu.
De ce se fac aceste aranjamente? La romii noştri, tradiţia spune ca fata care urmează să se căsătorească trebuie să fie pură, adică virgină. Iar dacă nu-i, atunci e bai!
Cine duce ruşinea?
Ruşinea e a părinţilor fetei, dar ruşinea cea mai mare e totuşi a părinţilor băiatului.
Gabor Mândra
-La câţi ani v-aţi măritat?
-La 13.
Cum v-a fost, aţi învăţat din familie cum trebuie să vă purtaţi când veţi fi măritată?
-Da, m-am măritat pentrtu că nu am avut minte, că dacă aş fi avut nu m-aş fi măritat la 13 ani.
Mă măritam pe la 30 de ani. O femeie multe trage lângă bărbat, aşa este. O fetiţă este neştiutoare, nu are minte destulă ca să ştie ce face şi ce nu face. Nu are minte.
E un copil mic, ce ştie să facă? -Aveţi fete?
-Da. Tot aşa le veţi mărita, după tradiţia romani? -Da, tot după tradiţia romani, însă le-am maritat pe amândouă la 17 ani. Ele au ştiut atunci tot ceea ce trebuie să facă.
Sunt împotriva căsătoriilor între copii. Îşi bat joc de pruncii lor. Ce ştie un copil aşa de mic…
Iucaş Gabor
Se zice că se vînd copiii, dar nu e aşa. Este ca un cadou. De exemplu, am un baiat şi mă duc
să-mi caut noră, dau o “mită”, un cadou pentru cuscri. Ei dau zestre fetei, nu ştiu cât. Când împăraţii îşi trimiteau solii la celălalt împarat, se duceau cu cadouri. Asta nu înseamnă că vindem copii. Aşa facem noi, gaborii. Noi îi spunem “mită”, dar este cadou. Ca o onoare, dar nu înseamnă
că de fapt cumpărăm o fată sau un băiat.
Chiar şi cei mai tradiţionali romi ştiu că nu este bine să se căsătorească copii a vârste fragede.
Pentru a scădea numărul acestor casătorii, trebuie să se facă în şcolile unde sunt romi consiliere maritală, psihologică şi educaţională.
erau trataţi ca şi obiecte, nu ca oameni. Boierii obişnuiau să trăiască cu fetele tinere, iar ca să
nu se mai piardă puritatea fetei, s-a impus ca fetele să se căsătorească mai repede.
Acest obicei a rămas în mintea romilor, ca o tradiţie.
Leontina Ienci; O bătrana de etnie roma
La câti ani v-aţi măritat?
- La 14 ani m-am maritat. Am trăit rău cu barbatul.
Cum aţi ajuns să vă căsătoriţi aşa de repede?
- Mi l-a găsit tatăl meu, aici în oraş,
în Timişoara şi l-a adus acasă.
-Din ce neam de romi provenea?
Tot geambaş, ca şi dumneavoastră?
El a fost caştaliu.
Aţi făcut nuntă? Nu.
L-aţi cumpărat sau v-a cumpărat?
Nu, el a venit la mine acasă şi a rămas aici.
A fost bine că el a rămas la dumneavoastră.
Da, el a ramas ginere la noi. După un an de zile
am rămas însărcinată cu fata cea mare.
Cum v-a fost? Mi-a fost greu. Pentru că eram prea tânără,
nu stiam să fac mâncare, să spăl, să fac curăţenie.
La şcoală aţi fost? Nu am fost. Nu m-au dat parinţii mei la şcoală.
Ştiaţi cum vine pe lume un copil?
Nu am ştiut până nu mi-a spus mama mea, Dumnezeu să o ierte,ce trebuie să fac când ajung la spital, cum să te forţezi, că trebuie să te chinui.
Iucaş Gabor
La noi este o tradiţie,din moşi strămoşi, privind căsătoria. Când fata împlinea 13 ani, mergea la soţ. Dar cum?! Doi prieteni, din familii bune, se sfătuiau. Mi-a crescut băiatul, la fel şi fiica ta, haide să-i unim.
Dacă nu sunt din aceleşi neam şi de acelaşi rang, pentru că între romi există ranguri, nu se potrivesc, însă, pe o fată săracă o putem lua dintr-un loc rău, dacă fata e frumoasă şi bună,
dar să lăsăm băiatul acolo, nu.
Am luat nurori, dar de dat, nu.
De ce se fac aceste aranjamente? La romii noştri, tradiţia spune ca fata care urmează să se căsătorească trebuie să fie pură, adică virgină. Iar dacă nu-i, atunci e bai!
Cine duce ruşinea?
Ruşinea e a părinţilor fetei, dar ruşinea cea mai mare e totuşi a părinţilor băiatului.
Gabor Mândra
-La câţi ani v-aţi măritat?
-La 13.
Cum v-a fost, aţi învăţat din familie cum trebuie să vă purtaţi când veţi fi măritată?
-Da, m-am măritat pentrtu că nu am avut minte, că dacă aş fi avut nu m-aş fi măritat la 13 ani.
Mă măritam pe la 30 de ani. O femeie multe trage lângă bărbat, aşa este. O fetiţă este neştiutoare, nu are minte destulă ca să ştie ce face şi ce nu face. Nu are minte.
E un copil mic, ce ştie să facă? -Aveţi fete?
-Da. Tot aşa le veţi mărita, după tradiţia romani? -Da, tot după tradiţia romani, însă le-am maritat pe amândouă la 17 ani. Ele au ştiut atunci tot ceea ce trebuie să facă.
Sunt împotriva căsătoriilor între copii. Îşi bat joc de pruncii lor. Ce ştie un copil aşa de mic…
Iucaş Gabor
Se zice că se vînd copiii, dar nu e aşa. Este ca un cadou. De exemplu, am un baiat şi mă duc
să-mi caut noră, dau o “mită”, un cadou pentru cuscri. Ei dau zestre fetei, nu ştiu cât. Când împăraţii îşi trimiteau solii la celălalt împarat, se duceau cu cadouri. Asta nu înseamnă că vindem copii. Aşa facem noi, gaborii. Noi îi spunem “mită”, dar este cadou. Ca o onoare, dar nu înseamnă
că de fapt cumpărăm o fată sau un băiat.
Chiar şi cei mai tradiţionali romi ştiu că nu este bine să se căsătorească copii a vârste fragede.
Pentru a scădea numărul acestor casătorii, trebuie să se facă în şcolile unde sunt romi consiliere maritală, psihologică şi educaţională.
Carmen Marcu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)