Pe vremea când romii erau sclavi, cu 152 de ani în urmă,
erau trataţi ca şi obiecte, nu ca oameni. Boierii obişnuiau să trăiască cu fetele tinere, iar ca să
nu se mai piardă puritatea fetei, s-a impus ca fetele să se căsătorească mai repede.
Acest obicei a rămas în mintea romilor, ca o tradiţie.
Leontina Ienci; O bătrana de etnie roma
La câti ani v-aţi măritat?
- La 14 ani m-am maritat. Am trăit rău cu barbatul.
Cum aţi ajuns să vă căsătoriţi aşa de repede?
- Mi l-a găsit tatăl meu, aici în oraş,
în Timişoara şi l-a adus acasă.
-Din ce neam de romi provenea?
Tot geambaş, ca şi dumneavoastră?
El a fost caştaliu.
Aţi făcut nuntă? Nu.
L-aţi cumpărat sau v-a cumpărat?
Nu, el a venit la mine acasă şi a rămas aici.
A fost bine că el a rămas la dumneavoastră.
Da, el a ramas ginere la noi. După un an de zile
am rămas însărcinată cu fata cea mare.
Cum v-a fost? Mi-a fost greu. Pentru că eram prea tânără,
nu stiam să fac mâncare, să spăl, să fac curăţenie.
La şcoală aţi fost? Nu am fost. Nu m-au dat parinţii mei la şcoală.
Ştiaţi cum vine pe lume un copil?
Nu am ştiut până nu mi-a spus mama mea, Dumnezeu să o ierte,ce trebuie să fac când ajung la spital, cum să te forţezi, că trebuie să te chinui.
Iucaş Gabor
La noi este o tradiţie,din moşi strămoşi, privind căsătoria. Când fata împlinea 13 ani, mergea la soţ. Dar cum?! Doi prieteni, din familii bune, se sfătuiau. Mi-a crescut băiatul, la fel şi fiica ta, haide să-i unim.
Dacă nu sunt din aceleşi neam şi de acelaşi rang, pentru că între romi există ranguri, nu se potrivesc, însă, pe o fată săracă o putem lua dintr-un loc rău, dacă fata e frumoasă şi bună,
dar să lăsăm băiatul acolo, nu.
Am luat nurori, dar de dat, nu.
De ce se fac aceste aranjamente? La romii noştri, tradiţia spune ca fata care urmează să se căsătorească trebuie să fie pură, adică virgină. Iar dacă nu-i, atunci e bai!
Cine duce ruşinea?
Ruşinea e a părinţilor fetei, dar ruşinea cea mai mare e totuşi a părinţilor băiatului.
Gabor Mândra
-La câţi ani v-aţi măritat?
-La 13.
Cum v-a fost, aţi învăţat din familie cum trebuie să vă purtaţi când veţi fi măritată?
-Da, m-am măritat pentrtu că nu am avut minte, că dacă aş fi avut nu m-aş fi măritat la 13 ani.
Mă măritam pe la 30 de ani. O femeie multe trage lângă bărbat, aşa este. O fetiţă este neştiutoare, nu are minte destulă ca să ştie ce face şi ce nu face. Nu are minte.
E un copil mic, ce ştie să facă? -Aveţi fete?
-Da. Tot aşa le veţi mărita, după tradiţia romani? -Da, tot după tradiţia romani, însă le-am maritat pe amândouă la 17 ani. Ele au ştiut atunci tot ceea ce trebuie să facă.
Sunt împotriva căsătoriilor între copii. Îşi bat joc de pruncii lor. Ce ştie un copil aşa de mic…
Iucaş Gabor
Se zice că se vînd copiii, dar nu e aşa. Este ca un cadou. De exemplu, am un baiat şi mă duc
să-mi caut noră, dau o “mită”, un cadou pentru cuscri. Ei dau zestre fetei, nu ştiu cât. Când împăraţii îşi trimiteau solii la celălalt împarat, se duceau cu cadouri. Asta nu înseamnă că vindem copii. Aşa facem noi, gaborii. Noi îi spunem “mită”, dar este cadou. Ca o onoare, dar nu înseamnă
că de fapt cumpărăm o fată sau un băiat.
Chiar şi cei mai tradiţionali romi ştiu că nu este bine să se căsătorească copii a vârste fragede.
Pentru a scădea numărul acestor casătorii, trebuie să se facă în şcolile unde sunt romi consiliere maritală, psihologică şi educaţională.
erau trataţi ca şi obiecte, nu ca oameni. Boierii obişnuiau să trăiască cu fetele tinere, iar ca să
nu se mai piardă puritatea fetei, s-a impus ca fetele să se căsătorească mai repede.
Acest obicei a rămas în mintea romilor, ca o tradiţie.
Leontina Ienci; O bătrana de etnie roma
La câti ani v-aţi măritat?
- La 14 ani m-am maritat. Am trăit rău cu barbatul.
Cum aţi ajuns să vă căsătoriţi aşa de repede?
- Mi l-a găsit tatăl meu, aici în oraş,
în Timişoara şi l-a adus acasă.
-Din ce neam de romi provenea?
Tot geambaş, ca şi dumneavoastră?
El a fost caştaliu.
Aţi făcut nuntă? Nu.
L-aţi cumpărat sau v-a cumpărat?
Nu, el a venit la mine acasă şi a rămas aici.
A fost bine că el a rămas la dumneavoastră.
Da, el a ramas ginere la noi. După un an de zile
am rămas însărcinată cu fata cea mare.
Cum v-a fost? Mi-a fost greu. Pentru că eram prea tânără,
nu stiam să fac mâncare, să spăl, să fac curăţenie.
La şcoală aţi fost? Nu am fost. Nu m-au dat parinţii mei la şcoală.
Ştiaţi cum vine pe lume un copil?
Nu am ştiut până nu mi-a spus mama mea, Dumnezeu să o ierte,ce trebuie să fac când ajung la spital, cum să te forţezi, că trebuie să te chinui.
Iucaş Gabor
La noi este o tradiţie,din moşi strămoşi, privind căsătoria. Când fata împlinea 13 ani, mergea la soţ. Dar cum?! Doi prieteni, din familii bune, se sfătuiau. Mi-a crescut băiatul, la fel şi fiica ta, haide să-i unim.
Dacă nu sunt din aceleşi neam şi de acelaşi rang, pentru că între romi există ranguri, nu se potrivesc, însă, pe o fată săracă o putem lua dintr-un loc rău, dacă fata e frumoasă şi bună,
dar să lăsăm băiatul acolo, nu.
Am luat nurori, dar de dat, nu.
De ce se fac aceste aranjamente? La romii noştri, tradiţia spune ca fata care urmează să se căsătorească trebuie să fie pură, adică virgină. Iar dacă nu-i, atunci e bai!
Cine duce ruşinea?
Ruşinea e a părinţilor fetei, dar ruşinea cea mai mare e totuşi a părinţilor băiatului.
Gabor Mândra
-La câţi ani v-aţi măritat?
-La 13.
Cum v-a fost, aţi învăţat din familie cum trebuie să vă purtaţi când veţi fi măritată?
-Da, m-am măritat pentrtu că nu am avut minte, că dacă aş fi avut nu m-aş fi măritat la 13 ani.
Mă măritam pe la 30 de ani. O femeie multe trage lângă bărbat, aşa este. O fetiţă este neştiutoare, nu are minte destulă ca să ştie ce face şi ce nu face. Nu are minte.
E un copil mic, ce ştie să facă? -Aveţi fete?
-Da. Tot aşa le veţi mărita, după tradiţia romani? -Da, tot după tradiţia romani, însă le-am maritat pe amândouă la 17 ani. Ele au ştiut atunci tot ceea ce trebuie să facă.
Sunt împotriva căsătoriilor între copii. Îşi bat joc de pruncii lor. Ce ştie un copil aşa de mic…
Iucaş Gabor
Se zice că se vînd copiii, dar nu e aşa. Este ca un cadou. De exemplu, am un baiat şi mă duc
să-mi caut noră, dau o “mită”, un cadou pentru cuscri. Ei dau zestre fetei, nu ştiu cât. Când împăraţii îşi trimiteau solii la celălalt împarat, se duceau cu cadouri. Asta nu înseamnă că vindem copii. Aşa facem noi, gaborii. Noi îi spunem “mită”, dar este cadou. Ca o onoare, dar nu înseamnă
că de fapt cumpărăm o fată sau un băiat.
Chiar şi cei mai tradiţionali romi ştiu că nu este bine să se căsătorească copii a vârste fragede.
Pentru a scădea numărul acestor casătorii, trebuie să se facă în şcolile unde sunt romi consiliere maritală, psihologică şi educaţională.
Carmen Marcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu