Satul segregat

Satul Măguri, un loc plin de istorie şi rromi
Satul Măguri este un loc plin de istorie,în care trăiesc peste 80%
romi.Aici este singura şcoală din România în care se predă la clasele I-IV
doar în limba romani. La noi în ţară, romii sunt
împarţiţi în mai multe neamuri, la Măguri am întâlnit doar
două dintre acestea: căldărari şi romi geambaşi.Dintre aceştia cei mai
numeroşi sunt căldărarii, dar nu numai aici, ci şi în
întreaga lume!
Spun bătrânii din sat că numele de Măguri vine de la ridicăturile de pământ
ce serveau în ultimul război cu turcii drept sprijin pentru
afeturile de tun.
Cu alte cuvinte era ultimul aliniament de retragere al armatelor austro-ungare.
Prima atestare istorică datează din anul 1448.

La 1 noiembrie 1819,localitatea Măguri este vândută de dirigintele
poştei din Szegszard pentru 17.000 de forinţi notarului Augusz Antal, Fiul,Augusz Antal jr., la 14 iulie 1839, dă Măgura lui Frummer Zsigmond cu
18000 de forinţi şi 100 de galbeni, care la rândul lui, pe 10 iulie 1850
i-l transmite, prin testament, fiului său Syende Bella.
În jurul anului 1875, în Măguri, numărul romilor nomazi era destul de restâns.
300 de români populau satul în timp ce doar patru familii de romi trăiau aici.

Ei îşi duceau viaţa în corturi, pe malul drept al Timişului.
Sub denumirea de Măguri localitatea apare şi în hărţile editate în anii 1723 şi 1761.În cartea funciară aceasta era trecută cu o suprafaţă de 951 de lanţuri.
La doi kilometri de Măguri se află satul Pereu. Până în anul 1931
şi aici au locuit romi. Ei au stat pe pământul lui Auraru Gh.
Modul de viaţă al acestora era la limita subzistenţei, trăind în bordeie
din pământ şi paie.

Nicolae Vodă

A avut loc o repartizare de către moşieri a pământurilor pentru cei
săraci. Le-a dat aici,în Măguri, care pe atunci se numea Săndălac.


În 1931 romii au părăsit Pereul stabilindu-se pe locul unde se gasesc şi azi, Măguri. Pe vremea aceea proprietarul pămanturilor satului era Szende Bella.
Dealul Baronului din Măguri le aminteşte şi astăzi locuitorilor de acest
boier.El le-a dat romilor pamânturi pentru a-şi construi case.Era grea viaţa în aceea perioadă.

Nicolae Vodă

Mergeam cu toată familia la lucru, la agricultură, la sapă
lucram cu ziua, săpam şi tăiam lemne pentru chiaburi ca să putem trăi.
Pe atunci nu erau locuri de muncă.
Numai două fabrici erau în oraş. Îţi trebuiau relaţii ca să te angajezi,
Nu prea ne vedeau bine românii. Nu te angajau pentru că erai
ţigan. Ţigan!
-Acum cum este? -Acum nu mai este la fel.
-De ce?
-Au avut loc căsătorii între românii şi romi. La noi sunt toate naţiile,

În perioada 1952-1953 are loc în această zonă colectivizarea forţată. Peste 100 de oameni au fost angajaţi ca muncitori în fabricile din Lugoj.În perioada comunismului au fost construite majoritatea caselor cu
ajutorul creditelor date de stat.

Începând cu anul 1970, o bună parte a tinerilor români a început să plece la
oraş, iar bătrîni au rămas să lucreze la CAP.
Acum, românii din Măguri au devenit minoritari şi vorbesc limba romani
ce-şi are originea în sanscrită si seamănă cu limba bengali, vorbită azi în India şi Bangladesh.

Traian Savu

-Ştiu romani.
-Adevarat ?!
-Câţi ani aveti ?
-56. Mulţi înainte !
-Unde aţi învăţat romani ?
-Am învăţat-o la şcoală.
-Eram singurul român.

Ionel Ursu-consilier local
liderul satului Măguri.

Eu locuiesc în acest sat de 48 ani, aici m-am născut,aici vreau sa îmbătrânesc.
Părinţii mei, familia mea sunt, de asemeni, de aici.Am o familie respectuoasă
şi respectată de toată lumea.Toate acţiunile noastre, ca părinţi se îndreaptă spre sprijinul copiilor noştri.Eu, din anul 2004, am realizat multe
în interesul satului, pentru romi si români. Încă din anul 2004,
am reuşit să asigurăm alimentarea cu apă curenta a satului.
Am instalat cablul-tv.Înainte prindeau doar două programe, TVR 1 şi TVR 2, Am implementat un proiect PHARE, cu sprijinul primăriei, pentru asfaltarea
drumului. În cadrul proiectului am beneficiat de 200.000 Euro şi 64.000 de la
Primăria Lugoj.Un mare sprijin am avut din partea primăriei Lugoj pentru ca romii să beneficieze de utilităţi. Am observat că populaţia
creşte. Locuiesc prea mulţi într-o casă, nu au suficient spaţiu. Copiii lor au crescut, s-au căsătorit, au copii. Sunt câte trei-patru familii
într-o casă.De aceea m-am gândit să le ofer loc de casă în sat.

Romii sunt legaţi de locul natal şi chiar dacă rătăcesc
prin lume cautându-şi rostul, tot mai bine e acasă...la Săndălac cum a fost odată sau Măguri cum e ştiut acum.